Există, în Ilfov, un calendar mai vechi decât orice aplicație de telefon, cel al turmelor care pornesc la drum în fiecare primăvară.
Ilfovul s-a schimbat mult. Dar unele lucruri refuză să se schimbe. Pe câmpurile lui încă mai trec turmele de oi, însoțite de ciobani. Aceștia nu au dispărut, doar s-au retras acolo unde liniștea nu e tulburată, iar tradițiile au putut fi păstrate.
Mireuț și Mihăiloiu fac același drum în fiecare primăvară.
Plecă din Vidra, urmează firul Argeșului, apoi câmpurile — Vârteju, Cornetu, Bragadiru, Domnești, până la Chiajna.
Toamna, se întorc. Reiau acest ciclu an de an cu sfințenie.
Au moștenit drumul acesta din tată în fiu. Dar știu că fiecare om este liber să își aleagă drumul în viață. “Băieții mei au alte planuri. Nu vor să ducă tradiția mai departe. Ei merg la facultăți.”, a spus unul dintre ei.
Simplu. Fără apăsare. Ca un om care a înțeles că unele lucruri nu se transmit, doar se trăiesc.
