Puțini știu că numele județului Ilfov vine dintr-un cuvânt slav vechi — elhov — care înseamnă ariniș. Un loc al arinilor. O pădure crescută pe lângă ape, unde pământul respiră altfel, iar natura își spune povestea.
Poate că de aceea Ilfovul nu trebuie doar privit. Trebuie ascultat.
În stufărișul de la Zurbaua, pe malurile Ilfovățului, se aud și astăzi glasuri vechi cât anotimpurile: lăcarul mare, cucul care vestește primăvara, trilurile pițigoiului albastru, foșnetul apei printre rădăcini.
Acolo, între cer, apă și vegetație, numele județului capătă sens.
Râul Ilfovăț are aproape 96 de kilometri și străbate mai multe zone din sudul țării. Astăzi, doar o mică parte din cursul său trece prin actualul județ Ilfov, în zona Zurbaua, înainte de a se vărsa în Dâmbovița.
De-a lungul vremii, hotarele s-au schimbat, însă numele a rămas.
Și nu întâmplător.
Pentru că Ilfov nu este doar un județ de lângă București. Este un spațiu unde încă mai trăiesc apele, păsările, pădurile și memoria locului.
