Județul Ilfov este cel mai mic județ din România. Dar este și singurul județ care, în ultimii ani, a înregistrat un spor natural pozitiv. Și asta pentru că tot mai multe familii aleg să se stabilească aici.
Dar Ilfovul nu a aratat mereu așa cum îl știm cu toții acum. S-a redimensonat în funcție de vremuri.
Astăzi are 1.565 de kilometri pătrați. O hartă pe care o cuprinzi dintr-o privire.
Însă în 1916 se întindea dincolo de ce vedeți azi. În 1928 arăta altfel. În anii ’70 ajungea până la Dunăre, cu Bulgaria vecină la sud. Astăzi înconjoară Bucureștiul ca o brățară — mic, dar prezent și cu un viitor în creștere.
Granițele s-au tot schimbat. Județul s-a desființat și s-a reînființat. A fost tăiat, alipit, redus.
Și totuși a supraviețuit.
Pentru că Ilfovul nu e o linie pe hartă. E un loc cu rădăcini, care coboară până la 150.000 de ani în urmă, când primii oameni au ales tocmai acest pământ. Sunt dovezile arheologice descoperite la Căldărușani, Glina și Chiajna.
De la piatra cioplită la pergamentul domnesc.
Același pământ. Aceeași continuitate.
Cel mai mic județ din țară, dar cu una dintre cele mai lungi memorii.
Iar astăzi, Ilfovul continuă să crească. Și se vede.
„Ilfovul înregistrează cea mai mare creștere demografică din Europa. Oficial, sunt aproximativ 600.000 de cetățeni care locuiesc în județ. În teren, însă, avem aproximativ 1 milion de locuitori. În ultimii 4 ani, avem peste 11.000 de elevi în plus, adică peste 650 de clase în plus.”— Hubert Thuma, Președintele Consiliului Județean Ilfov.
Același județ, patru epoci, o singură memorie.
