La marginea Jilavei, acolo unde liniile de triaj se despart în evantai și cisternele de marfă așteaptă cuminți sub cerul cenușiu, se ridică un turn de beton cu anul 1935 scrijelit pe cupolă.
Nu e o clădire decorativă. E un turn de apă — o construcție tipică arhitecturii feroviare interbelice, ridicată pentru a alimenta locomotivele cu abur, care aveau nevoie de apă la fiecare câțiva kilometri parcurși.
Ilfovul s-a numărat printre primele județe ale țării care au cunoscut dezvoltarea adusă de calea ferată. Apropierea de București și construirea primelor linii feroviare au transformat această zonă într-un punct strategic pentru transportul de călători și mărfuri, iar locomotivele cu abur au schimbat pentru totdeauna ritmul comunităților de aici.
Turnul din Jilava nu este doar o construcție din beton. Este o mărturie a unei epoci în care fiecare oprire pentru alimentarea cu apă însemna încă un drum dus mai departe, încă o legătură între oameni, localități și destine.
Astăzi, nu mai alimentează locomotive, dar continuă să alimenteze memoria locului. Iar uneori, cele mai valoroase povești nu sunt cele care strigă după atenție, ci cele care rămân în picioare și așteaptă să fie redescoperite.
