În aceste zile în care verile încep să miroasă a frunze proaspete de nuc și a tei înflorit, satele noastre își deschid porțile către una dintre cele mai misterioase perioade din an. Rusaliile nu aduc doar duminica sfântă, ci și o întreagă lume de legende care vibrează și astăzi în memoria comunităților din Ilfov.
În credința bunicilor noștri, aerul acestei perioade aparținea Ielelor – acele făpturi magice și nevăzute care dansau în văzduh și pedepseau pe oricine le strica liniștea.
Și totuși, satul nu rămânea neapărat neajutorat.
Împotriva acestei magii nevăzute se ridica o forță cât se poate de pământeană: ceata Călușarilor. Legat printr-un jurământ secret, acest grup de flăcăi devenea, preț de câteva zile, scutul de apărare al întregii comunități.
Bătăile lor sacadate cu bastonul în pământ, clinchetul zurgălăilor de la picioare și strigătele ritualice nu erau doar un simplu dans de sărbătoare. Erau un descântec în mișcare. Se spunea că tropăitul lor, care imita fuga cailor, avea puterea să sperie duhurile rele și să curețe curțile oamenilor.
Astăzi, când privim spectacolul Călușului – recunoscut acum în întreaga lume prin patrimoniul UNESCO –, privim de fapt o fărâmă din sufletul curat al satului de altădată, care știa mereu cum să își caute vindecarea prin joc, credință și comunitate.
