În calendarul popular românesc, octombrie poartă un nume care spune aproape totul despre schimbarea vremii: Brumărel sau Brumarul Mic.
Este luna în care toamna începe să-și arate chipul adevărat. Diminețile devin mai reci, zilele se scurtează, iar gospodăria intră într-un alt ritm.
Oamenii strâng ultimele roade, pregătesc cămările, pun la păstrare ceea ce pământul a dăruit peste an și se îngrijesc de cele necesare pentru iarnă. Mustul, merele, perele, gutuile, nucile, dovlecii, murăturile și zacusca devin parte din imaginea unei gospodării pregătite pentru sezonul rece.
Și calendarul satului își urmează rânduiala. Octombrie începe cu Procoavele, trece prin sărbătoarea Sfintei Paraschiva, iar spre sfârșitul lunii ajunge la Focul lui Sumedru, unul dintre vechile repere ale trecerii către iarnă.
Pentru lumea tradițională, toamna nu însemna doar sfârșitul unui anotimp. Însemna grija pentru ceea ce ai adunat, cumpătare și pregătirea casei pentru lunile care vin.
Poate că vremurile s-au schimbat, dar ceva din acest ritm a rămas și astăzi: în borcanele așezate în cămară, în mirosul de mere și gutui, în focul aprins în serile reci și în sentimentul că, odată cu octombrie, casa începe din nou să devină centrul lumii.
